Numai datoria care
Are-n sine plata sa
Poate să te fericească
Și nădejdea s-o-ntărească.
Fericirea este-n ea,
Nu se poate clătina.

Fericire-adevărată
Nu stă-n mult, ci stă-n puțin.
Iar puținul nu-i lipsește
Celui ce prin har trăiește,
Omului cu gând senin
Luminat de Cel Divin.

Cel ce are mai puțină
Trebuință de-avuție
Gust-o masă fericită
Cu o stare-nveșnicită,
Chiar trăind în sărăcie,
Căci credința lui e vie.

Cel mai fericit e-acela
Ce dorește mai puțin.
Multul fără mulțumire
Nu aduce fericire,
E-un izvor de griji și chin,
Tulburat de cel străin.

Fericirea cea lumească
E ca apa cea sărată,
Cu cât bei mai mult din ea
Setea nu-ți vei stâmpăra,
Vine tot mai apăsată
Și-ți chinuie ființa toată.

Fericirea cea în Domnul
E ca apa cristalină,
Chiar de trebuie s-o cumperi,
Bei o dată și te-astâmperi.
Toată setea ți se-alină.
E-o binecuvântare divină.
Amin.
(Vineri, 11 decembrie 2020)